Primăvara este anotimpul în care anemonele, aceste plante deosebite, își fac apariția, impresionând prin frumusețea și semnificația lor. Deși la prima vedere poate părea că nu spun nimic, odată ce auzi de „floarea Paștelui”, vei ști exact despre ce este vorba. Aceste flori minunat colorate, care nu înfloresc niciodată mai devreme de 13 martie și nici mai târziu de 10 mai, sunt asociate cu sărbătorirea Paștelui.
Originea și caracteristicile Anemonelor
Toate florile din specia anemone sunt originare din regiunile montane din jurul Mării Mediterane. Ele se remarcă prin culorile lor foarte intense, de la roșu, la albastru și galben viu. Botanistul John Gerade, primul care a clasificat și stabilit detalii despre anemone, a consemnat în 1597 faptul că petalele florilor roșii de anemone erau folosite pentru vopsirea ouălor de Paște. Anemonele sunt mai cunoscute și sub denumirea de „floarea vântului”, datorită semințelor ușor spulberate de vânt, datorită unor perișori pufosi care le acoperă.
Caracteristici botanice ale Anemonelor
Anemonele sunt plante erbacee, perene cu frunze radicale și cu flori mari, asemănătoare macului, de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara. Cea mai cunoscută specie de anemona este A. coronaria, o plantă tuberculată care are o rozeta de frunze petiolate de culoare verde intens, asemănătoare frunzelor de pătrunjel. Tulpinile acestei specii sunt lungi, de 15 –20 cm, iar în vârf au o floare mare de diverse culori și cu multe stamine. Cele mai des întâlnite culori sunt nuanțele de roșu, albastru, roz, violet sau alb. Există de asemenea varietăți cu floarea dublă, ale căror stamine din centru au fost înlocuite de un smoc de petale înguste.
Cerințe de îngrijire
Pentru a înflori și a fi sănătoase, anemonele au nevoie de un sol ușor, bogat în humus, bine drenat cu locuri parțial umbrite. Rădăcina anemonelor se prezintă sub formă de rizom, iar tulpina simplă, cu frunze petiolate, se termină de obicei cu o singură floare. Plantarea acestor plante se face, de obicei, toamna, iar rizomii trebuie rehidratați înainte de a-i pune în pământ. Florile nu cresc foarte înalte, în funcție de specie variind de la 10 la 30 de centimetri înălțime. Toate soiurile (cu mici și rare excepții) înfloresc primăvara, iar vara plantele intră în repaus vegetativ.
Cerințe de temperatură și umiditate
Pentru a înflori și a crește, anemonele au nevoie de o temperatură de 10 grade Celsius în timpul creșterii, iar în timpul înfloririi, aceasta ar fi indicat să fie de circa 14-15 grade Celsius. Perioadele foarte călduroase nu sunt benefice pentru anemone, deoarece le fac să scadă numărul de flori. Anemonele pot fi ușor de întreținut, necesitând o udare moderată, mai ales pe perioada de vegetare.
Înmulțirea
Anemonele pot fi înmulțite ușor prin semințe sau prin diviziunea rădăcinilor tuberculilor. Semințele de anemone au vitalitatea foarte redusă și trebuie semănate imediat după recoltare. La maturare, fructul, care are forma de capsulă, plesneşte și atunci semințele se pot aduna înainte de a fi împrăștiate de vânt. În luna iulie, planta intră în repaus, frunzele se usucă și atunci se scot tuberculii din pământ, iar depozitarea se face în încăperi uscate și răcoroase.
Compatibilitatea cu alte plante
Trebuie ținut cont de faptul că anemonele nu se înțeleg prea bine cu narcisele. Substanțele eliminate de narcise sunt extrem de dăunătoare anemonelor. De asemenea, uneori, anemonele mai sunt atacate de către omizi, iar frecvent apar probleme precum pătarea frunzelor și făinarea.
Cultivarea forțată
Cultura forțată a anemonelor se poate face la sol, în seră sau pe parapet. Pentru forțat se folosesc mai mult cele provenite din specia Anemone coronaria. Plantarea tuberculilor se face din august până în luna decembrie. Amestecul de pământ preferat este format din pământ de țelină, mranită, pământ de frunze, turbă și nisip. Plantatul în seră se face la 20/22 cm, menținându-se la o temperatură de 12 – 14 grade Celsius. Pentru cultura la ghivece, se plantează la 2, 3 centimetri adâncime și apoi se duc în răsadnițe. Când plantele sunt în plină vegetație, se administrează îngrășăminte, se udă și se umbresc atunci când razele soarelui sunt puternice.
Legendele și semnificațiile
Numele anemonei provine din vechiul cuvânt grecesc „ánemos”, care înseamnă vânt. Anemona are o legendă romantică și frumoasă, ce pornește din vremea zeităților grecești. Florile sale roz-purpurii se pare că reprezintă lacrimile zeiței dragostei, Afrodita, la auzul veștii că iubitul său, preafrumosul Adonis, a murit. De atunci, anemona se deschide de câte ori este frumos afară, simbolizând bucuria, și își ține cupa închisă și aplecată în jos de câte ori plouă, semn al tristeții.
Anemona – Floarea Paștelui și a purificării
Anemona este considerată floare aducătoare de noroc, floare a purificării prin suferință, simbol al Peștelui și al învierii. Legendele din Grecia antică susțin că Anemona era o frumoasă nimfă de care se îndrăgostiseră atât Zefir (Zefir), vântul dulce al primăverii, cât și Borea, zeul vântului de vest. Geloasă, zeița florilor, Chloris, a transformat-o pe nimfă într-o floare care se ofilea în perioada sosirii vântului Zefir.
Superstiții
În multe tradiții populare, anemona a fost asociată cu boala sau au considerat-o a fi o purtătoare de boli. În Egiptul antic, această floare era un simbol al îmbolnăvirii, din cauza petelor de culoare de pe spatele petalelor ei albe. În cultura chineză, aceștia ii dăduseră denumirea de „floarea morții”. Totuși, existau și popoare care se foloseau de anemone pentru a alunga răul și pentru a ține la distanță bolile, purtând cununii de anemone la gât sau pe braț.
Beneficiile terapeutice
Pentru terapii se folosește toată planta, dar mai ales rizomul și florile. În stare proaspătă, planta este toxică. Floarea Peștelui este utilizată împotriva paraliziei, reumatismului și gutei. Are acțiune sedativă, relaxantă. Anemone pulsatilla este bogată în uleiuri volatile, acid anemonic, alcaloizi. Planta poate fi utilizată intern pentru a trata afecțiuni nervoase, dismenoree, migrene, infecții respiratorii, astm, diaree. De asemenea, se poate folosi și extern pentru a trata infecții dermatologice, furuncule, dureri de urechi, sub formă de ulei, tinctura sau comprese.
Anemonele, sau Floarea Peștelui, sunt plante fascinante, încărcate de semnificații și beneficii terapeutice. Fie că le admirăm pentru frumusețea lor, pentru legendele care le înconjoară sau le utilizăm în scopuri medicinale, aceste flori deosebite merită toată atenția și grija noastră. Prin cultivarea și îngrijirea adecvată, putem bucura primăverile cu splendoarea acestor minunate plante.
